Cu străzi curate şi clădiri multicolore, construite într-un amestec de stiluri din Europa, Asia şi Africa, fosta capitală a Sultanatului Zanzibar, îşi ascunde cu greu trecutul violent şi rasial. Din Stone Town– acum paşnic şi protejat de UNESCO- în 1964 a trebuit să fugă pentru a-şi salva viaţa unul dintre cei mai mari artişti ai planetei: Farrokh Bulsara sau, pe numele său britanic, Freddie Mercury.

Oraşul vechi şi oraşul nou

Oraşul vechi, Stone Town, este despărţit printr-un mic golf de zona nouă din Zanzibar City, pe care localnicii au numit-o, simplu, „Partea cealaltă” (Ng’ambo, în swahili). Diferenţele sunt ca de la cer la pământ şi reflectă fidel istoria locurilor: Stone Town este fosta capitală a sultanului, alungat din ţară în urma revoluţiei din 1964, care s-a transformat în ultimii ani într-un orăşel plin de turişti, cu magazine şi restaurante scumpe. „Partea cealaltă” nu este altceva decât o aglomerare de blocuri construite în stil sovietic, alături de cocioabe africane şi străzi pline de gunoaie. Deloc întâmplătoare această diferenţă, pentru că Ng’ambo a fost sistematizat după revoluţie, în cei câţiva ani în care Zanzibar a fost stat independent, după planurile şi cu ajutorul ţării prietene comuniste, Republica Democrată Germania.

localnici Stone Tone

Puţină istorie

În perioada colonialismului portughez, dar mai ales ulterior, sub dominaţia arabă, Arhipeleagul Zanzibar a fost unul dintre cele mai importante centre de comerţ cu sclavi din lume. Sclavii, aduşi din tot estul Africii, erau folosiţi în Zanzibar pe plantaţiile de mirodenii (cuişoare), dar cei mai mulţi erau îmbarcaţi pe vapoare care mergeau în Lumea Nouă, în coloniile europene din America. Sclavia a fost abolită oficial la începutul secolului 19, când Zanzibarul intrase deja sub protectorat britanic. Englezii au găsit în acest sultanat, condus de o dinastie din Oman, o populaţie formată din africani- muncitori pe plantaţii, arabi- mari proprietari de terenuri şi asiatici, în special indieni- comercianţi şi afacerişti.

Stone Town 7

Această structură a populaţiei a stat şi la baza nenorocirilor care s-au întâmplat în Zanzibar după câştigarea independenţei. În 1964, după alegerile care au dat câştig de cauză partidelor ce susţineau interesele arabilor şi pe ale indienilor, susţinătorii formaţiunii locale ASP, Afro-Shirazi Party, s-au revoltat, l-au alungat pe sultan şi au trecut la măcelărirea arabilor şi indienilor din arhipeleag (majoritatea europenilor plecaseră deja). Potrivit istoricilor locali („A Guide to a History of Zanzibar”, de Amir A. Mohammed), în timpul revoluţiei, peste 13.000 de oameni au fost ucişi şi alţi 21.000 au fost aruncaţi în închisoare, fără nici un fel de judecată, pe motive rasiale sau politice. Ţara a intrat într-o criză uriaşă, în ciuda ajutorului venit din partea unor state socialiste, iar, câţiva ani mai târziu, politicienii locali au realizat că nu au nici o şansă pe cont propriu şi au cerut intrarea într-o uniune politică cu Tanzania.

Casa lui Freddie
Casa lui Freddie

„Mercury House”

În timpul măcelului din 1964, Freddie Mercury avea deja 17 ani. Părinţii săi, Bomi şi Jer Bulsara erau de origine parsi (iraniană), practicau zoroastrismul şi veneau dintr-o regiune a Indiei Britanice. Tatăl fusese angajat ca funcţionar al autorităţilor coloniale britanice din Zanzibar. Deşi s-a născut în Stone Town, Freddie Mercury şi-a petrecut o mare parte din copilărie în India, unde a urmat cursurile unei şcoli englezeşti din Panchgani. Când s-a întors în Zanzibar, viitorul lider al trupei Queen a găsit o ţară frământată de revolte, în care viaţa străinilor era pusă în pericol în fiecare zi. Acesta a fost şi motivul pentru care familia sa a decis să se mute definitiv în Marea Britanie.

Copii din Stone Town
Copii din Stone Town

Clădirea în care a locuit familia Bulsara este inclusă printre obiectivele turistice din Stone Town– e drept, mai la coada listei- şi se află pe o stradă cu multe magazine, într-o intersecţie, la numărul 139, foarte aproape de un hotel Double Tree by Hilton. Este o casă cu etaj, având o uşă din lemn masiv, sculptată tradiţional, deasupra căreia tronează un aer condiţionat de marcă japoneză. La intrare scrie „Mercury House”, iar pe pereţii de o parte şi de cealaltă a uşii au fost montate câteva fotografii cu solistul de la Queen la maturitate, pe diferite scene ale lumii. Serios vorbind, nu există altă dovadă că respectivul imobil ar fi aparţinut vreodată familiei Bulsara, trebuie doar să-i crezi pe cuvânt pe ghizii locali ce-şi duc, la cerere, turiştii din Europa să vadă casa în care a copilărit vedeta britanică. Multe nu prea ştiu localnicii despre cel mai cunoscut nativ al insulei, decât că tatăl său a fost funcţionar iar mama a lucrat „în justiţie”. Amuzant este că nu englezii sunt cei care stau acum la coadă să-şi facă poze cu uşa pe care, se presupune, a intrat şi a ieşit micul Farrokh, ci mai degrabă chinezii, veniţi în număr mare în vacanţă în Stone Town.

Piata de peste
Piata de peste

Licitaţia de peşte

Stone Town este un oraş sută la sută turistic, plin de magazine colorate care vând suveniruri, eşarfe, pânze pictate, obiecte sculptate, masai din lemn, scrumiere desenate şi multe alte prostioare cu care să-ţi îngreunezi bagajele la plecarea acasă. Nimic nu e stabilit dinainte, preţurile se fac pe loc, în faţa turistului, chiar dacă este vorba de un pachet de ţigări, două portocale sau de un omuleţ sculptat în lemn. Totul este scump pentru un mzungu („om alb”, în swahili), chiar dacă ne aflăm într-o ţară în care un profesor câştigă mai puţin de 100 de dolari pe lună. Aşa că trebuie să negociezi dur deoarece, altfel, musulmanii drăguţi, care te întâmpină cu temenele în faţa prăvăliilor, îţi vor lua şi pielea de pe tine. Cu echivalentul a 15 dolari am cumpărat o carte despre istoria Zanzibarului, 15 dolari a costat şi o pânză pictată, de la un atelier de artă şi era cât pe ce să dau tot atât pe trei pachete de ţigări dacă, până la urmă, românul din mine nu s-ar fi revoltat şi i-a cerut vânzătorului să facă un discout masiv pe motiv că „atâţia bani mai am în buzunar”.

Stone Town 12

Ştiam că negocierea face parte din cultura acestei părţi a lumii, dar am rămas surprins să asist la o licitaţie în toată regula în piaţa de peşte a oraşului. Vânzătorul stătea în mijlocul a 20-30 de oameni, cu un morman de peşte în faţă, şi când ajungea la exemplar frumos de kingfish sau ton striga un preţ, cumpărătorii spuneau şi ei ceva, iar prada era apoi înhăţată de cel care plătea suma cea mai mare.

Stone Town este un oraş mic şi nu ai nevoie de mai mult de jumătate de zi pentru a vedea cele mai importante obiective turistice. Localnicii vor să scape de apăsarea trecutului violent, iar ghidul îţi va arăta, invariabil, şi strada pe care moscheea şi biserica stau alături, simbolizând armonia religioasă în care trăieşte această ţară. Acelaşi ghid va recunoaşte însă, în acelaşi timp, că principalul motiv pentru care mulţi localnici, în special din zona rurală, vor să se desprindă de Tanzania este acela că partea continentală a uniunii este majoritar creştină.

Biserica şi moscheea pot sta pe aceeaşi stradă
Biserica şi moscheea pot sta pe aceeaşi stradă

La o discuţie mai relaxată, în timp ce eu beam un cocktail local, făcut cu konyangi,un gin din Zanzibar, iar el un pahar cu apă plată, ghidul Abdulah mi-a spus că foarte mulţi localnici de pe insulă refuză să lucreze în turism pentru că nu vor să intre în contact cu străinii şi să fie, astfel, contaminaţi de obiceiurile „necredincioşilor”.

femeie in zanzibar

Stone Town mi-a lăsat o impresie de oraş liniştit în care credincioşii, de o parte şi de alta, nu par a suferi unii de grija celorlalţi. Am plecat din capitala Zanzibarului după-amiază, exact când din difuzoarele din port răsuna chemarea la rugăciune pentru musulmani. Am văzut însă că oamenii îşi continuau drumul, văzându-şi de treburile vieţii de zi cu zi, într-o forfotă multicoloră şi cât se poate de laică. (Gabriel Bejan)

Va urma…


 

Citeşte mai multe aici:

Zanzibar sau dărnicia Oceanului Indian şi unde începe treaba turismului global

Muzeu Stone Town

Info

Stone Town a fost inclus în patromoniul UNESCO în anul 2000.

– unul dintre cele mai importante obiective turistice din Stone Town este Catedrala Anglicană, construită pe locul celei mai mari pieţe de sclavi din Zanzibar. Aici se mai află încă (şi pot fi vizitate) două celule din piatră în care, în secolul 19, erau ţinuţi sclavii până erau îmbarcaţi pe mare precum şi un Monument al Sclaviei. Este un loc copleşitor şi nu trebuie ratat.

– un alt loc important este casa în care a locuit exploratorul David Livingstone.

– din portul Stone Town pleacă bărci către insulele din jur, una dintre excursiile cele mai interesante fiind la Prison Island unde există o colonie de ţestoase uriaşe.

– peste 90 % din populaţia Zanzibarului este de religie musulmană

Previous post

Mirajul celor 15 vite. Ce caută masaii în Zanzibar

Next post

Reţeta zilei. Cum se face Pilau masala, o mâncare tradiţională din estul Africii

2 Comments

  1. […] Această insulă magică din Oceanul Indian nu ar fi avut altă şansă să se dezvolte, mai ales în contextul trecutului său rasial şi violent, decât cu investiţii masive din străinătate, în special din zona Golfului, dar în acelaşi […]

  2. […] Stone Town, locul unde a copilărit Freddie Mercury  […]

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.